09 Jan Realitatea virtuala (re)animeaza timpul
Jakob Kusk Steensen este artistul care a ales să recreeze ecosisteme cu ajutorul VR-ului, în era schimbărilor climatice tot mai vizibile, tot mai evidente. De ce a ales să facă asta? Înainte de a afla un răspuns concis, bărbatul ne oferă o poveste. Istoria păsărilor din Hawaii emoționează și trage încă un semnal de alarmă asupra vremurilor pe care le trăim. Așadar, cum și de ce a reimaginat artistul peisaje de demult în realitate virtuală?
Ultima pasăre Kaua’i ‘ō’ō a fost văzută în 1987. Ceea ce a trezit și mai mult empatia și emoția oamenilor este o înregistrare urcată de un user pe Youtube care conține trilul unic al acestei specii dispărute. Prin cântecul lui, masculul își invita perechea să-l găsească. (I’m not crying, you’re crying!) Clipul a adunat din 2009 până acum peste o jumătate de milion de vizualizări.
Așa a ajuns și Jakob acum 4 ani la povestea lor și nu a putut să nu remarce cele peste 2000 de comentarii pe care clipul le adunase, cuvinte prin care oamenii își exteriorizau emoțiile pe care le simțeau ascultând cântecul autentic al acestui ritual aproape poetic de împerechere.
Artistul folosește realitatea virtuală ca instrument pentru a remixa elemente cu care creează peisaje atemporale și aspațiale, dar care ne amintesc de irecuperabila istorie a naturii. Și uite așa, prin intermediul celei mai recente aplicații ale sale, RE-ANIMATED, care a putut fi vizionată în cadrul expoziției Future Generation Art Prize de anul trecut, Jakob a reușit performanța de a reînvia pasărea ‘ō’ō într-o lume imersivă și imaginară, asta doar prin universul infinit al realității virtuale.
Arta lui Steensen transmite un puternic sentiment de pierdere ireversibilă, de conștientizare dureroasă, cât și amintirile colective care există între lumile digitale și fizice paralele, totul prin lentila fabuloasă a tehnologiei pe care ne-o oferă realitatea virtuală. RE-ANIMATED își are ca sursă de inspirație catastrofa de mediu din 1826. Atunci o navă care transporta cai în Mexic a oprit în Kauai și a introdus țânțarii purtători de malarie în ecosistemul insulei. De aici pornește condamnarea unor specii de păsări la dispariție în următorii zeci de ani.
Proiectul lui Jakob a început la Muzeul de Istorie Naturală, de unde și-a strâns materialul necesar unei astfel de provocări. De la penele păsărilor, la arhiva plantelor și copaciilor din acele vremuri, ale diferitelor specii existente pe-atunci, tot ce l-a putut ajuta să reimagineze peisajul dorit. Artistul a vizitat inclusiv insula pentru a duce la bun sfârșit viziunea pe care și-a propus să ne-o dăruiască. Maniera prin care ni se oferă această posibilitate în realitate virtuală este este una menită să ne trezească conștiința colectivă. Toți avem anxietatea că totul va dispărea, că din ce în ce mai mult ne îndreptăm către autodistrugere, dar mai mult la stadiu ideologic, de science-fiction dacă vreți. De aceea, un univers vizual, imersiv, care îți și arată clar cum și unde și de ce se întămplă toate aceste concepte care pot părea utopice are un impact imbatabil și apelează la empatia și conștientizarea omului cum nicio altă metodă nu o poate face.
Cu toate că este uimitor cât de multe se pot realiza azi prin realitatea virtuală, care este incontestabil unealta viitorului, șanse să ne bucurăm la maximum de beneficiile pe care ni le poate aduce sunt doar dacă suntem pregătiți să primim informația în mod conștient, asumat, proactiv. Să ieșim din matca spectacorului neimplicat. Să descoperim soluții. Să le implementăm. Să nu ne fie teamă. Avem cu ce, avem de ce!