Realitatea virtuala ne ajuta bunicii

realitatea virtuala ne ajuta bunicii

Realitatea virtuala ne ajuta bunicii

Imaginați-vă o lume mare, fără niciun reper și fără niciun sens. Iar pe voi în centrul ei. Dezorientați și singuri. Bătrâni și pierduți într-un univers care vă este străin. Cum e? Putem presupune că este doar oribil, dacă chiar căutăm să oferim totuși un răspuns unei întrebări mai mult retorice. Iar acum imaginați-vă o mână care vă smulge din peisajul apocaliptic și vă reconectează cu o lume pe care o știți și pe care o înțelegeți. Ei bine, asta face realitatea virtuală pentru vârstnicii care suferă de afecțiuni precum demența sau Alzheimer.

elderly and VR

Totul a început cu Reed Hayes și un bătrân dintr-un centru de îngrijire. Bărbatul care avea să testeze pentru prima oară casca de realitate virtuală aproape că zăcea în scaunul cu rotile. Nu se mișca, iar ochii îi ținea mai mult închiși, omul fiind ostatic unei demențe în stare avansată. Hayes, care a venit cu ideea de a-i ajuta pe cei din situația descrisă apelând la lumea imersivă a VR-ului, nu știa la ce să se aștepte. În momentul în care i-a pus bătrânului casca de realitate virtuală și a pornit emoționat o experiență tridimensională cu un tablou de-al lui Vincent Van Gogh, totul pe un background cu muzică clasică s-a întâmplat ceva uimitor. Realitatea virtuală și-a reconfirmat aplicabilitatea.

Intră să descoperi cum și când vei putea experimenta mirosul în realitate virtuală!

Vârstnicul a revenit pur și simplu la viață! Reed își amintește că acesta a început să se miște, să-și atingă picioarele, să râdă. Cumva s-a reconectat subit la realitate, trecând de la o stare vegetativă la una de destul de dinamică. Hayes si colegul lui, Denis, care au pornit acest startup fără nicio aștepare clară, aveau acum confirmarea că rezultatul testului este remarcabil. Realitatea virtuală l-a ajutat în mod concret pe bărbat să se reconecteze la stimuli pe care nu îi mai accesase de multă vreme.

Ulterior, fenomenul s-a extins și a schimbat în bine viețile bătrânilor cu astfel de afecțiuni, dar și pe ale celor din jurul lor. Fondatorii Rendever au strâns și ei amintiri frumoase și emoționante, fiind martorii unor reacții uimitoare în cadrul acestui proiect. De exemplu, șansa unei femei de a vizita catedrala Notre-Dame prin intermediul realității virtuale s-a transformat într-un moment de neuitat. Bătrâna visase dintotdeauna să trăiască această experiență și bucuria ei a fost molipsitoare! Sau cazul femeii cu demență care voia foarte mult să meargă acasă, iar VR-ul i-a făcut posibilă această dorință, fără ca ea părăsească centrul de îngrijire unde era asistată în permanență.

O să închei cu povestea lui Mickey, cea mai prietenoasă și sociabilă persoană dintr-un astfel de azil din Connecticut.  Femeia îi cunoștea pe toți după nume, era prezentă întotdeauna la toate evenimentele din comunitate și afișa mereu un zâmbet cald. Asta până când a fost diagnosticată și ea cu boala mai sus menționată, iar afazia i-a răpit abilitatea de a vorbi. Tăcerea ei a reprezentat un șoc pentru ceilalți, lăsând loc unei tristeți generale vizibile. Când echipa de la startup-ul Rendever a venit acolo în training, un membru din comunitate i-a rugat cu lacrimi în ochi să încerce cumva să o ajute pe Mickey. Astfel, i s-a montat casca de realitate virtuală și i s-a proiectat o experiență cu mai mulți pui de Golden Retriever. Și surpriză! Bătrâna s-a trezit din starea de afazie, a început să mângăie cățelușii și să îi cheme la ea bucuroasă!

Din perspective clinice poate că e prea devreme să declarăm că VR-ul îmbunătățește simptomele care vin odată cu înaintarea în vârstă. Dar dacă luăm doar cazul lui Mickey, care a continuat să-l folosească și astfel să vorbească din nou cu persoanele care nu credeau că o vor mai auzi comunicând cu ei verbal vreodată… viitorul sună bine!