29 Dec VR-ul, instrument vital in studiul efectelor izolarii din spitale si inchisori
Cercetătorii au folosit VRul pentru a experimenta ceea ce simți într-o cameră de izolare și pentru a crește nivelul de empatie al angajaților unui spital din Hamilton față de pacienți.
În general când ne gândim la realitate virtuală, ne imaginăm o lume a fanteziei care abia așteaptă să fie descoperită. Dar cercetătorii și angajații unui spital din Hamilton, Canada, folosesc tehnologia VR pentru a înțelege mai bine ce înseamnă să te afli într-o cameră de izolare, echivalentul din domeniul sănătății al carcerei din închisori și pentru a ridica nivelul de empatie al personalului spitalului față de pacienți.
“Ne-am dorit să știm cum este să te afli de cealaltă parte a ușii”, a spus Gary Chaimowitz, directorul programului de psihiatrie în crimininalistică.
“Cred că mulți dintre noi ne imaginăm sau amintim momentele în care am fost singuri în varii locuri, mai ales atunci când nu ne doream să fim astfel”.
Prin intermediul unui headset de realitate virtuală, angajații sunt transpuși într-un spațiu virtual modelat după camerele de izolare reale din spitale sau din închisori.
Află care sunt tipurile de headseturi VR disponibile pe piață.
SimWave, o companie care se află în Ottawa a folosit fotografi care să ajute la recreerea experienței.
În două din trei module de training în realitatea virtuală pe care le folosește programul, angajatul spitalului devine pacientul care încearcă să atragă atenția staff-ului virtual care se află de partea cealaltă a ușii.
Camera de izolare nu are baie, iar vezica ta este plină. Poți cere ajutor, te poți mișca prin cameră sau bate la ușă.
Strigătul tău de ajutor are 10 răspunsuri programate ce variază de la un politicos “Da, îți aducem imediat ceva,” la “Așteaptă puțin, suntem cam ocupați în momentul acesta” sau răspunsuri mai dure, deloc politicoase.
“Tonul, în funcție de care parte a ușii te afli, contează enorm” a declarat, în continuare, Chaimowitz.
Uneori presupusul pacient nu primește nici un răspuns sau, mai rău, primește râsete ca răspuns. Într-un alt scenariu există și posibilitatea de a folosi baia.
“ Urmărim să aflăm cât poți rezista acolo până la momentul în care devii anxios și cum este să primești diverse tipuri de răspuns din partea personalului spitalului, cu misiunea de a încerca să ne sensibilizăm angajații prin a le arăta puțin din ce înseamnă să te afli de partea cealaltă a ușii. Această experiență ar putea schimba radical modul în care angajații interacționează cu pacienții, atât din punct de vedere al tonului folosit, cât și al nevoilor acestora, ” explică Chaimowitz.
Pentru câțiva dintre testeri experiența s-a dovedit a fi una dificilă, aceștia scoțându-și headsetul VR. Una din problemele semnalate a fost senzația de claustrofobie și anxietatea provocată de prezența, chiar virtuală, într-o cameră încuiată. Nici unul dintre cei care au participat în cadrul programuluui nu a declarat că experiența ar fi fost falsă sau necredibilă.
“ Oamenii și-au dat seama de cât de diferit este totul atunci când te afli pe partea cealaltă a ușii ”, a continuat Chaimowitz.
Artiștii și dezvoltatorii de la SimWave au fost foarte atenți la cele mai mici detalii. “Dacă îți lipești nasul virtual de pereți, chiar observi cele mai mici detalii”, povestește Matt Thomas, directorul de dezvoltare al SimWave.
Mulți dintre pacienții spitalului ajung aici din închisori, unde revin după terminarea tratamentului. Chaimowitz speră ca spitalul să poată împărtăși experiența aceasta de training și cu alte facilități de corecție provinciale și federale, mai ales unde izolarea este folosită intens.
În închisorile federale și provinciale deținuții sunt ținuți în izolare pentru perioade foarte lungi de timp, care adesea depășesc 15 zile consecutive, punct interzis de Națiunile Unite pentru că s-a dovedit că de aici încolo impactul psihologic negativ este inevitabil.
În toamna 2018, ca parte a unui proces legat de drepturile omului, Ministerul Siguranței Comunitare și al Serviciilor de Corecție al Ontario a publicat datele aferente a 2 luni de teste pentru a sublinia efectele izolării pentru deținuții cu sentințe scurte sau care așteptau procesul.
Din 3,998 de plasări în camere de izolare, 778 au fost pentru perioade mai lungi de 15 zile consecutive, a relevat studiul.
Jumătate dinrtre deținuți aveau alerte de probleme mentale notate pe dosare și mai mult de o treime aveau alerte legate de suicid.
“Sistemul de corecție este foarte în urmă”, a declarat Chaimowitz în calitate de expert în cazul anchetei morții lui Ashely Smith, în 2007. Ashley petrecuse mai mult de 3 ani într-o cameră de izolare.
Își amintește de prima sa vizită, cu foarte mulți ani în urmă, într-o închisoare din Hamilton. “Auzeam oameni țipând și îmi puteam da seama că sunt oameni instabili mental ”.
Trainingul în realitate virtuală nu poate replica încă toate detaliile unei camere de izolare, cum ar fi nivelul de zgomot, mirosurile sau ceea ce simți fizic, dar ideea este aceea că:
“dacă putem încerca să ne plasăm în locul unei persoane cu care ai de a face, acest lucru te va face puțin mai uman”, continuă Chaimowitz.
Un alt modul al trainingului simulează căutarea unor elemente de contrabandă în camera unui pacient din secția de psihiatrie, cameră dotată și cu baie, de data aceasta.
Revenind la potențialul realității virtuale, Chaimowitz și echipa sa recomandă VRul ca metodă de evadare virtuală din carcere sau camere și de exersare a minții pentru pacienți și deținuți.
“Sunt captivi în perimetrul lor și nu pot face mare lucru,” spune pisihiatrul Sébastien Prat.
“Ne dorim să dezvoltăm un proiect care să le permită acestora să meargă pe plajă sau oriunde își doresc să meargă pentru a se bucura și ei de ceva,” a continuat acesta.
Elementul cheie în toată acestă poveste este că trebuie să uităm să fim oameni, mai ales când avem de a face cu oameni cu probleme. Empatia joacă un rol cheie în tratamentul oricărei afecțiuni, iar realitatea virtuală se dovește a fi un instrument vital în încă o zonă de acțiune. Va dura ceva probabil până când vom vedea asemenea programe de probațiune sau de îmbunătățire a sistemelor de corecție și la noi, dar până una alta facem tot posibilul să aducem cât mai multe informații interesante din domeniul realității virtuale publicului Loop.
Articolul prezent este preluat, tradus și adaptat din ziarul The Hamilton Spectator – Jim Rankin – 27.12.2018