11 May Realitatea Virtuala: ce este, la ce ne foloseste si unde ne duce?
Începem seria de postări prin a vă povesti mai multe despre realitatea virtuală și despre nenumăratele posibilități care ne sunt de acum la îndemână pentru a ne atinge visurile.
Universul realității virtuale este extrem de vast, la fel și sfera de aplicabilitate al acestuia. Imaginația este, de fapt, singura limită.
Realitatea virtuală (VR) este tehnologia ce ne permite să accesăm lumi artificiale, generate de un computer, unde utilizatorului i se permite interacțiunea conform unei palete specifice cu mediul. Arta, educația, entertainmentul, medicina sunt doar câteva dintre acestea. Realitatea virtuală este la ora actuală cea mai puternică tehnologie de engagement.
Conceptul de realitate virtuală derivă din termenii de realitate și virtual. Virtualul presupune absența unor limite vizuale, palpabile. Practic este legat de imaginație și minte. Astfel, realitatea virtuală ar putea fi tradusă prin realitatea imaginativă, a viselor. Asta poate presupune multe opțiuni dar și o emulare specifică a realității.
Ființele cunosc lumea prin intermediul simțurilor și a percepției. Am învățat de mici că avem 5 simțuri: gustul, atingerea, mirosul, vederea și auzul. Adevărul este că oamenii au cu mult mai multe simțuri decât atât: exemple ar putea fi echilibrul sau intuiția. Creierul este ajutat de sistemul senzorial in a primi un flux bogat de informații ce pornesc din mediu și ajung în minte.
Tot ceea ce știm despre realitatea noastră derivă din ceea ce percepem prin simțuri. Cu alte cuvinte, întreaga noastră percepție legată de realitate este o combinație între informații senzoriale și mecanismele cerebrale care le procesează. Dacă vei prezenta simțurilor tale informații fabricate vei altera și felul în care este percepută acea realitate. Vei primi o realitate care nu se află de fapt acolo, dar pe care o vei percepe ca fiind reală, exact ceea ce am putea numi realitate virtuală.
Timpul zboară iar tehnologia evoluează cu o viteză fantastică. Totuși îmi doresc să începem acestă călătorie spre viitor de la început, cu primul sistem de realitate virtuală cunoscut pentru om:
Sensorama este printre primele mașinării de tehnologie imersivă, multi senzorială.
Morton Heilig, care în ziua de astăzi ar fi fost cel mai probabil privit ca un specialist multimedia, a privit teatrul în 1950 ca pe o activitate care putea să înglobeze toate simțurile într-o manieră eficientă, atrăgând astfel utilizatorii. A denumit această descoperire ca teatru experimental, iar apoi a detaliat viziunea sa despre teatrul multi senzorial în 1955 într-o lucrare intitulă Cinematograful Viitorului. În 1962 a construit un prototip pentru viziunea sa, l-a denumit Sensorama și a creat 5 scurt metraje pentru device. Sensorama era un device mecanic cu următoarele caracteristici: un display stereoscopic al culorilor, ventilatoare, emițătoare de miros, un sistem audio stereo și un scaun cu mai multe moduri de mișcare.
Howard Rheingold (în cartea sa din 1991 intitulată Realitatea Virtuală) povestește despre experiența sa cu Sensorama, când a vizionat un film care detalia o plimbare cu bicicleta prin Brooklyn. Deși filmul data din anul 1950, Howard a fost de-a dreptul impresionat de potențialul acestuia la mai mult de 40 de ani mai târziu. Din păcate proiectul Sensorama a fost stopat din lipsă de fonduri, dar rămâne părintele realității virtuale.
Cum este creată această realitate virtuală?
Istoric punând problema, deși realitatea virtuală a avut mai multe forme, astăzi aceasta este implementată și creată cu ajutorul tehnologiei computerizate. Există o sferă de sisteme care deservesc acestui scop: căști, benzi de alergat omni direcționale și mănuși speciale. Toate acestea au scopul de a stimula simțurile și de a crea iluzia realității.
Este mult mai complicat decât pare, din moment ce toate simțurile și creierul au evoluat pentru a ne oferi o experiență bine sincronizată și mediată. De obicei, ne dăm seama când ceva nu funcționează așa cum ar trebui. Ne confruntăm cu termeni precum imersiune și realism. Aici se diferențiază experiențele convingătoare și agreabile de cele deranjate, iar motivele sunt în mare parte tehnice sau conceptuale.
Tehnologia realității virtuale trebuie să ia în calcul psihologia umană. De exemplu, câmpul vizual uman nu arată precum un cadru video. Avem mai mult sau mai puțin de 180 grade de vizibilitate și deși nu suntem mereu conștienți de vederea periferică, dacă aceasta ar dispărea, cu siguranță am observa. De exemplu, atunci când există un conflict între ochi și urechea internă apare răul de mișcare. Este similar cu răul de mașină sau cel de mare.
Dacă un mod de a implementa realitatea virtuală reușește să găsească o combinație potrivită de hardware, soft și de sincronizare senzorială, aceasta ajunge la ceea ce putem numi un simț al prezenței, când subiectul chiar simte că face parte din acel mediu înconjurător.
De ce să avem realitate virtuală?
Ce face ca dezvoltarea realității virtuale să merite cu adevărat? Potențialul de distracție este evident. Filmele sau jocurile video de tip imersiv sunt niște exemple bunicele. Însă realitatea virtuală are o serie de moduri de aplicare mult mai variate și serioase:
- Arhitectură
- Sport
- Medicină
- Artă
- Entertainment
- Evenimente
- Marketing
- Vânzări
Realitatea virtuală poate conduce la descoperiri noi și captivante în domenii care au un impact direct asupra vieților noastre de zi cu zi.
Poate fi transpus în realitatea virtuală orice poate fi considerat prea periculos, costisitor sau nepractic în realitatea actuală. De la antrenamentul piloților, la aplicații medicale pentru studenții la chirurgie, realitatea virtuală ne permite să ne asumăm niște riscuri pentru a câștiga experiență folositoare în lumea reală. Odată cu scăderea costurilor realității virtuale și cu cât aceasta va deveni mai comercială ne putem aștepta la mai multe moduri mai serioase de a o folosi, cum ar fi, de exemplu, educația. Realitatea virtuală împreună cu verișoara sa, realitatea augmentată, ar putea schimba substanțial interfața pe care o avem cu tehnologiile digitale.
Caracteristici ale sistemelor de realitate virtuală
Există multe tipuri de sisteme de realitate virtuală, dar toate au aceleași caracteristici, precum abilitatea de a permite persoanei să vadă imagini tridimensionale. Aceste imagini sunt în mărimea naturală și se schimbă atunci când persoana se plimbă prin mediul ce corespunde schimbării câmpului vizual. Scopul este să existe o îmbinare perfectă între cap și mișcările ochilor și percepția a ceea ce se petrece în acel mediu. Asta întărește ideea că mediul virtual trebuie să fie atât realistic cât și agreabil.
Un mediu virtual ar trebui să genereze răspunsurile potrivite – în timp real – cât timp persoana explorează împrejurimile. Problemele apar atunci când există o întârziere între acțiunea participantului și răspunsul sistemului. Acestea conduc la o experiență perturbată. Este momentul în care îți dai seama că te afli într-un mediu artificial și îți modifici comportamentul în concordanță cu asta. Ideal este existe o interacțiune naturală care să devină o experiență memorabilă.
Pe scurt
Realitatea virtuală este crearea unui mediu virtual ce este prezentat simțurilor noastre într-un fel pe care îl percepem a fi real. Folosește o serie de tehnologii pentru a își atinge scopul și face apel la percepția și cunoașterea umane. Are folos de tip distractiv cât și utilizări mai serioase. Tehnologia se ieftinește și este din ce în ce mai des întâlnită. Ne putem aștepta la din ce în ce mai multe inovații din sfera aceasta și de ce nu, un mod nou în care vom comunica și lucra. Viitorul este aici.